Azi m-am trezit cu fata la cearsaf, cu gandul la "succesele" ce urmau sa vina ca musafirii nedoriti. In schimb m-am ales cu o teza impecabila la romana [nu ca asta ar conta, dar m-am stresat destul de mult], un vaccin dat aiurea si, sa zicem, o surpriza din partea celei mai stresante profesoare de care am avut parte.
Ma refer la faptul ca nu ti se intampla in fiecare zi sa termini liceul si sa iti dai seama ca mai exista si oameni minunati pe lume care-si respecta elevii si care se gandesc ca in loc sa te faca sa te simti prost fata existenta mediocra de om marunt de care dai dovada, iti pregatesc o surpriza.
Ma gandeam ca in patru ani de liceu nu am ajuns sa simt o legatura anume cu profesorii. Tot ce am crezut, am vazut, iar mai apoi a devenit un lucru evident a fost 'marea prietenie' dintre diriginta si 'cele mai frumoase fetite in fustite' din clasa.
[gandind ca profesorul este un om integru si nu se coboara la nivelul unui TAMPIT nu iti trece prin cap sa crezi ca poate sa te evite numai pentru ca faci parte din grupul 'ratustelor urate' din clasa]
Trecand inapoi la surpriza ma bucur ca exista si oameni care se gandesc ca dupa sapte teze la care am luat toti note de tot 'kk2' sa avem parte de niste momente interesante indiferent daca suntem in fustite sau purtam doar blugi, nah, ca asa e mai comod!
O scrisoare de 'goodbye' cum a numit-o profesoara, o scrisoare interesanta in care ne-a descris minunat cum a decurs prima ora de engleza din liceu.
God damn!
Nu o sa le simt lipsa prea repede, dar sper sa sufere toti profesorii de durere de dinti!!